Motiunea a cazut…traiasca bocul, unitatea de masura a incompetentei


Aceasta caricatura, este realitatea trista a incompetentei care ne guverneaza. Mai mult decat atat, unii fara nici o remuscare, in baza „puterii” prin care au fost investiti in 2009 duc la rang de lege prostia, smecheria ieftina, razandu-ne in nas cat „pot muschii lor”.
Ce pensii, ce salarii, sunteti niste nesimtiti care-si cer cu nerusinare…’privilegiile” si ne trantesc in fata cuvinte care in alte conjuncturi nu s-ar fi rostit.
De parca dreptul la viata ar fi un privilegiu.

Poporul roman se trezeste greu. Ne place circul. Imbratisam mai usor cuvintele simple, spuse la betie sau hahaite fara pic de jena. Legile proaste semnate de presedintele nostru cand era beat il vor absolvi de orice vina – pare domnia sa a spune.
La multi dintre noi, prostia asta ieftina prinde din pacate. E de-al nostru…par ei a spune. Termeni ca pasarico deja celebre astazi palesc pe langa alte gesturi.
Apreciem chiar gesturi grobiane ca cel al unui pretendent la functia de presedinte, care loveste ca un golan un copil, fara nici o jena, atragand machiavelic – prin diverse tertipuri – aprobarea unora – „l-o fi injurat domnule…”

Manierele nu mai au valoare iar „valorile” noastre actuale nu mai au maniere. Au lipsit la orele la care acestea au fost predate. Regretele unor parinti de a nu le fi „tabacit fundurile” cand erau mici, incercarile de a le inocula respectul si bunul simt in cei sapte ani de acasa, tardive de altfel acum, sunt „rasplatite” cu diminuarea pensiilor si injuraturi printre dinti ale celor apropiati. „Ti-am spus eu soro ca asta micu cu privirea aia incrucisata e omul dracului…”. Ei si ? Ne-am fript…Parca ar fi pentru prima oara ?…

Spuneam unor apropiati ca vara anului 2009 va fi una de framantari sociale care vor risca derapaje. Varful acestor framantari, va fi in luna august dar mai ales in a doua jumatate a lunii septembrie.
In august, sub gustul amar al lipsurilor de tot felul, vom privi cu regret spre anii din urma, cand ne permiteam pana si un concediu la marea nostra – asa mizerabila cum este ea. Vom privi atunci, cum parintii nostri nu vor reusi sa-si mai cumpere medicamente si involuntar vom asista la moartea lor lenta. Tristetea din ochii unor batrani poate fi uneori mult mai dureroasa decat orice vorba grea. Pentru cei care mai au constiinta, momentele de genul acesta, vor fi grele si apasatoare. Pentru cei care privesc pe fereastra si nu inteleg ce se intampla, nu va fi deloc dureros. Neuronii lor, si asa putini la numar, nu vor realiza ca traim greu pentru ca ei au grija sa nu traiasca greu.
In septembrie insa ne va ajunge cutitul la os. Va trebui sa ne ducem copiii la scoala. Intelegem orice. Strangem cureaua, mancam mai putin. Dar copiii ce vina au?
Va trebui tot in acea perioada ca toti bugetarii care au contractat credite si au fost victimele reducerilor de personal si a reducerilor salariale sa justifice imposibilitatea rambursarii.
Poti dumneata domnule Boc sa le dai o solutie acestor oameni?

Nu vreau sa va vorbesc despre contractele oneroase pe care si le impart intre ei si cum au reusit sa transforme partidul intr-o organizatie in care numai unul singur conduce si acela are tot timpul dreptate. Este adevarat ca au reusit sa „construiaca” o portocala mecanica care inghite toti banii si asa putini pe care-i mai avem.

Si ei au valori si oameni cu caracter.

Un bun amic imi spunea cum trecbuie sa ‚sprijine’ financiar cheltuielile de intretinere al unui sediu PDL, aflat pe o proprietate frumoasa intr-o zona rezidentiala a capitalei. Cum poti „fura” 7000 euro pe luna dintr-un domeniu in care nu se intampla nimic si bugetul este insuficient. Sa mai dai si la cei care te-au numit in functie cate o bucata de tort din hrisca pe care o gestionezi este ca si cum ai cere unui mort sa-ti zambeasca. Nu-i dau numele pentru ai nu-i face un rau.
Gestul lui Teo Trandafir dupa votarea motiunii spune insa multe. Bravo Teo.

Am sa va vorbesc insa despre EDUCATIE.

Tot ceea ce se intampla astazi este o rezultanta a precarei educatii pe care unii dintre noi au primit-o sau nu au avut „parte” de ea. Cand spun ca nu au avut parte de ea, ma refer la gestul inutil de a-i pune unui incult o carte in mana crezand ca aceasta il va transforma intr-un erudit. Un proverb indian spune: ” Cu cat maimuta se catara mai sus, cu atat i-si arata fundul mai bine…”. Pentru guvernantii nostri pe post de maimute, gestul acesta obscen din punct de vedere intelectual este lipsit de importanta pentru ca intelectul lor lipseste cu desavarsire. Nu poti pune in aceeasi camera pe Djuvara cu Basescu crezand ca cel din urma va invata ceva. Nici pe Boc in aceeasi camera cu Tariceanu. Chiar daca unii arata cu degetul, orice s-ar spune, suntem cu totii de acord ca in guvernarea PNL am trait mult mai bine. Si am sa va destainui un mare adevar: nu sunt fan Tariceanu. Tariceanu ar fi putut ramane in istorie ca cel mai bun prim ministru postdecembrist daca era intrasigent si mult, mult mai activ si curajos. Comoditatea nu face casa buna cu performanta. Am invatat acet lucru timp de 40 de ani. Trecand peste acest inconvenient, termenii de comparatie intre cei doi nu-si mai au nici un sens, cand pui o sluga servila langa un om cu caracter. Tariceanu a tinut piept patru ani aceluias om caruia Boc ii sufla zilnic in preamaretia sa prezidentiala. Tipul de om fara caracter si personalitate care accepta slugarnic toate mojiciile este mai periculos decat dictatorul in sine. Dictatorul nu ar putea sa-si aduca la indeplinire planurile diabolice fara slugi de genul acesta. Intrebarea mea este: PDL este un partid de slugi? Ma intristez cand vad infiecare gest al presdintelui Basescu dorinta sa de putere. Fereasca dumnezeu sa devenim republica prezidentiala si sa ne conduca oameni ca el.

Un celebru analist care s-a plimbat si pe la Ministerul de Finante – nu tocmai demult – spunea ca oricare prim ministru in locul lui Boc ar fi avut aceeasi soarta, incercand sa ne inoculeze sentimentul ca suntem o tara bananiera si nu mai contam deloc pe harta economica a lumii iar cele 11 miliarde de euro de la FMI au fost cheltuite corect, asa cum altii au stabilit: 2 miliarde pentru salarii si pensii (in deficit) iar restul de 9 la mentinerea cursului valutar in beneficiul bancilor straine.
Intradevar nu s-a mai vazut o crestere economica in nici o alta tara in care bancile straine sunt majoritare. Intradevar, consumam mai mult decat producem iar din pacate din 2009 incoace nu mai producem nimic. Nu sunt de acord in schimb ca numai oamenii din zona bancara si a serviciilor de securitate (bodiguarzii asa cum domnia sa ii denumeste- necunoscund insemnatatea profunda a termenului – neputand compara un paznic cu un om dedicat total securitatii) au prosperat in perioada 2004-2008. Ceea ce multa lume nu vede este lipsa de educatie a poporului nostru, lipsa unui ideal pentru genaeratia tanara, diluarea personalitatii noastre pana la disparitia in sine.
Personal imbratisez ideea ca o vom duce mai bine odata cu schimbarea mentalitatii si a generatiilor. Pacat ca nu voi mai putea prinde acele timpuri dar nici intr-un caz nu ma voi da batut si ingenuncheat de greutatile prin care trecem.

O cana de ceai.

O cana de ceai poate costa intre un ban de aur si o para chioara…dar o invoiala mai buna ca aceasta nu-ti pot oferi. Asa spunea un mare maestru zen trecatorilor insetati si care doreau o cana de ceai. Maestrul isi ducea existenta studiind continuu si vanzand ceai. Pentru el ceaiul era si placerea artei chado dar si modul in care isi castiga existenta.
Cand afirmi ca, daca Patriciu si-ar plati cele 500 mil euro pe care le datoreaza statului roman, am putea renunta la taierea pensiilor si salariilor, trebuie sa fii ori blonda (nu sunt misogin dar termenul in sine este adecvat comparatiei) sau foarte afectata de vuitoane, gablonturi si imensitatea bugetului lasat in administrare pe mana ta tremuranda.
Daca in atare situatie de criza iti permiti sa cheltui sume colosale cu indicatorare turistice in care nu calca nimeni insemna ca traiesti intr-o lume paralela iar realitatea este foate departe de minusculul tau creier.
Cand cheltui 12 mil euro pe un patinoar, care la cateva sute de km costa de trei ori mai ieftin, te mai miri de ce nu mai inaintam odata cu autostrazile si de ce altii pot construi un km cu 1,5 mil euro/km iar noi o putm face doar cu 4-5 milioane.
Stiati ca celebrele povestioare despre cum se muta autostrada de pe o proprietate pe alta nu sunt fantasmagorii? Mai sunt unele mici interese care fac ca autostrazile la noi sa nu fie drepte si sa ia diverse forme pana e multumita toata lumea.
Povestea pe care am sa v-o marturisesc, intrece insa orice inchipuire. Intr-o localitate din Ardeal trebuia sa treaca autostrada. Ei bine nu a mai trecut. In anii cand eram manati din spate sa concepem proiecte pentru accesarea de fonduri europene, in exces de zel, au constat unii, ca pot lua niscaiva fonduri pentru protejarea..unor specii rare de pasari. Ei bine, erau rare sau nu, cucii sau prepelitele dintr-un palc razlet de maximum 15 copaci au beneficiat in baza proiectului respectiv de niscaiva fonduri europene pentru protejare. Cand autostrada trebuia sa treaca chiar prin acea zona, avizele au fost stopate pentru ca…ghiciti, zona era protejata. Si asa autostrada s-a unduit spre alte zone si alte interese. Povestile cu Pacala sunt mici snoave daca s-ar apuca cineva sa scrie despre toate ineptiile si tampeniile pe care poporul nostru boem si lacom le poate genera in aceste vremuri.

Citind zilele trecute o analiza comparativa intre evrei si arabi m-am minunat de cat adevar sta la baza ei. Din pacate poporul roman se muleaza perfect acestei scheme. Scoli si facultati putine si fara valoare, o fantastica aversiune a elevilor si parintilor indreptata catre sistemul bolnav de invatamant si a profesorilor care au pana si vina ca exista. Rezultatul: oameni superficiali si fara valoare cu un caracter slab, fara posibilitati de exprimare sub multe planuri in special cel preofesional.
Cultura educationala, afinitatea catre frumos are la baza exercitiul mintii catre aceste zone. Acest exercitiu trebuie cultivat inca din primii ani. Acolo unde familia nu reuseste ar trebui sa reuseasca societatea. Societatea din pacate nu are aceasta putere in Romania si asta este marea tragedie a neamului nostru. Cum poti tu ca tanar avea idealuri cand nici nu-ti cunosti limitele. Simpla existenta a unui varf fara a sti ca exista este un lucru lipsit de importanta pentru un tanar care nu are acces la informatie. Ne comparam cu ce? Cine suntem si ce dorim de la viata?

Sfatul meu este sa mancam mai putin si sa citim mai mult. Sa vorbim mai putin si sa facem mai mult.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: