Un altfel de turism


Varful Omu a devenit in ultimii ani, o destinatie de turism, unde incerc sa duc iarna cat mai multi prieteni. In acest an am avut placerea de a face ascensiunea doar cu Razvan Rosca. De ce iarna? Pentru ca temperatura scazuta, zapada mare si surprizele meteorologice combinate cu frumusetea zonei sunt o adevarata placere.

Recuperat de mine acum cativa ani, Razvan, a devenit o persoana cu preocupari sportive din ce in ce mai diverse. A inceput cu taebo unde se descurca chiar foarte bine, alearga si cu bicicleta si pe jos, ce mai, e un sportiv adevarat.

Plecati din Bucuresti joi dimineata, am ajuns la Rasnov in jurul pranzului, dupa o halta la Predeal. Ascensiunea pana la Malaiesti a fost o adevarata placere. Din pacate in acest an nu am avut parte de prea multa zapada dar frumusetea traseului a compensat.

La cabana Malaiesti lururile incep sa prinda contur. Pentru cei mai putin simandicosi, trebuie sa va spun ca daca aveti de gand sa ajungeti prin zona, veti avea parte de conditii decente de cazare si chiar posibilitatea de a servi toate mesele in conditii civilizate.

Ne-am propus sa facem doua asccensiuni dar din pacate nu am reusit decat una. In dupa amiaza zilei de joi am incercat o ascensiune pe Hornul Mare dar odata cu lasarea intunericului ne-am intors din traseu renuntand, mai ales ca oboseala celor 5 ore pe care le-am facut de la Rasnov la Malaiesti isi spuneau cuvantul.

Vineri dimineata insa, am luat muntii in piept si am hotarat sa mergem prin Scocul Cainelui pana pe Prepeleac apoi pe Bucsoiul Mare pan la statia meteo de pe Vf Omu si sa coboram pe Hornul Mare.

Asa s-a si intamplat. Pe Scocul Cainelui din pacate era mai putina zapada ca in ceilalti ani si bineinteles foarte inghetata. Fara coltari nu se putea urca. Odata ajunsi pe Prepeleac am facut dreapta spre Bucsoiul Mare dupa ce am facut cateva fotografii interesante. Vremea era destul de buna. Doar cativa nori amenintatori veneau dinspre depresiunea Transilvaniei. Dupa aproximativ 1/2 ora din traseu pe creasta, vremea s-a inrautatit, o furtuna si nori grosi de nu vedeai la 5 m in fata venind peste noi.

Ne-am ratacit putin abatandu-ne de la traseu, dar bine ca am avut inspiratia de a ne intoarce la ultimul semn si sa gasim marcajul corect.

Sus la statia meteo era foarte frig si zapada viscolita. Statia era intre nameti dar am gasit intrarea cu usurinta. Din pacate, un semn cu accesul interzis si un afis „Nu insistati! Nu oferim cazare!” ne-a facut sa intelegem ca s-a cam schimbat regulamentele si pe la ei, nemaivand nici o sansa la un ceai cald. Razvan care carase si mancare pentru pisica pe care acum doi ani a mangaiat-o de zor, a ramas cel mai dezamagit.

Am lasat si noi mancarea la usa, am facut cateva fotografii, am mancat ceva in gaura sapata in zapada care ducea spre intrare si am pornit la drumul de intoarcere spre cabana Malaiesti.

Intrarea pe Hornu Mare era acoperita de zapada adunata intr-o creasta viscolita. Am intrat in horn si pe fund la vale ne-am distrat copios bucurandu-ne de zapada excelenta si vitaeza cu care coboram.

Am incercat la baza hornului sa cobor pe schiurile de tura dar zapada viscolita peste cea inghetata si pragurile facute de aceasta m-au determinat sa renunt dupa nenumarate cazaturi.

Am ajuns la cabana pe la ora 18.30 plecati fiind de dimineata in jurul orei 10.00. A fost o ascensiune reusita si chiar si cu furtuna care s-a abatut peste noi, ne-am simtit extraordinar, parandu-ne rau ca nu au venit si alti prieteni cu noi. Poate la anul.

Mai multe fotografii pe: http://picasaweb.google.com/chelsea.bucuresti/Omu2011#

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: