Educatia Fizica si Sportul la romani (1)


Inceputurile preocuparilor pentru dezvoltarea educatiei fizice scolare pe teritoriul tarii noastre, sunt legate de epoca domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante (1774-1782) care printr-un hrisov dat in anul 1776 in Muntenia, aduce reglementari privind situatia invatamantului. Scoala Sf. Sava din Bucuresti cu un profesor pentru predarea stiintelor si unul de gramatica se transforma in scoala superioara cu noua profesori pentru limbi straine, matematica, fizica, teologie etc. si se infiinteaza inca doua scoli inferioare la Buzau si Craiova.

In continutul hrisovului amintit se faceau referiri si la „exercitiile corporale” specificandu-se necesitatea introducerii lor in programul scolar, astfel: |dupa dejun, elevii fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor sa faca gimnastica pentru exercitiu, in timp de o ora” sau „duminica, in zilele de sarbatori si in zilele saptamanii, elevii sa iasa o data sau de doua ori, cu supraveghetorul lor si profesorul, in unele locuri din apropiere, pentru exercitii corporale”.

Inspirat de vechea cultura elena si de cea a secolului al XVIII-lea, domnul Munteniei a indicat practicarea exercitiilor corporale intr-o perioada in care nici in scolile secundare europene educatia fizica nu-si gasise inca un satut precis in programele de invatamant. Intentia sa, deosebit de valoroasa nu s-a aplicat, dar trebuie consemnata ca o contributie teoretica la fundamentarea educatiei scolare.

In a doua jumatate a secolului al  XVIII-lea se poate vorbi despre aparitia primelor  semne a societatii de tip capitalist:

  • desfiintarea iobagiei in anul 1864;
  • patrunderea  capitalului strain, construirea primelor cai ferate in anul 1867;
  • infiintarea  Bancii Nationale si a sistemelor de credit capitaliste in anul 1880;

Necesitatea infiintarii unui sistem de scolarizare care sa serveasca cerintelor impuse de dezvoltarea economica si politica a tarilor romane se face simtita, dar nu se poate vorbi despre preocupare pentru domeniul educatie fizica ci doar de actiuni sporadice. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza Regulamentului Organic din anul 1832, din bugetul scolar al principatului Muntenia, au fost angajati doi profesori de gimnastica, unul la colegiul Sf.Sava din Bucuresti si altul la Scoala centrala din Craiova. In regulamentul scolii apar urmatoarele instructiuni: „in timpul  pauzei se vor da scolarilor mijloace de a face exercitii gimnastice, care le pot intari corpul si ii fac indrazneti; se vor pazi insa a nu se sui in copaci si de a nu alerga „.

In aceasta perioada, dezvoltarea activitatii de educatie fizica a fost impulsionata de actiunile unor personalitati, cel mai  adesea cetateni ai unor tari din Europa unde nivelul de dezvoltare al acestui domeniu era mai ridicat. Italienii Luzzato si Spinzi care au  predat gimnastica la  „Academia Mihaileana” din Iasi intre anii 1840 – 1848, respectiv la corpul de pompieri din Bucuresti. Ultimul,  a fost angajat dupa Unirea Principatelor in 1859, de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca profesor de gimnastica si scrima la scoala militara din Iasi.

Elvetianul Louis Seres, care  in anul 1848 a deschis la Bucuresti o scoala privata de scrima.

In Transilvania in schimb, datorita mai ales populatiei sasesti, in prima jumatate a secolului  al XIX-lea s-a desfasurat o activitate de educatie fizica bine organizata, dupa modelul Turnverein-urilor din sistemul german a lui Jahn-Eiselen. Tinerii sasi care studiau in Germania, au adus in orasele Brasov, Sibiu, Sighisoara, Sebes, Bistrita, Medias etc., modelul exercitiilor fizice practicate in scolile din Berlin si Leipzig: gimnastica la aparate, scrima, tirul, inotul etc. Printre promotorii de seama ai acestor actiuni, s-a aflat profesorul Stefan Ludwig Roth, care inca din 1882 a pus bazele unui Turnverein in orasul Medias. Infiintarea de Turnverei-uri la Brasov, Iasi, Galati, Azuga, a determinat organizarea Uniunii germane de gimnastica din Romania (prima federatie sportiva ca organizare).

In partea a doua a secolului al XIX-lea, preocuparile concrete pentru  dezvoltarea invatamantului si implicit a educatiei fizice scolare, s-au materializat prin aparitia unor reglementari oficiale, legi, instructiuni si programe:

  • Legea instructiei  din anul 1864, prin care s-a introdus gimnastica ca invatatura obligatorie in liceu, masura ramasa formala, din cauza lipsei de personal la aceasta disciplina;
  • Reforma invatamantului  din anul 1893, ocazie cu care gimnastica s-a introdus si in scolile  primare;
  • Au aparut si primele programe  oficiale, care au stabilit continutul si volumul de ore pentru fiecare an, precum si instructiunile necesare aplicarii (Programa  scolara de gimnastica din anul 1893).

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: