Sportul şi organizarea lui în România


10659245_886159961457368_3267752844364024523_nEducaţia Fizică şi Sportul este materie opţională în învăţământ, cu doar 1-2 ore de educaţie fizică /săptămână, fapt care conduce la rezultate ireversibile pentru naţiune.
Tratarea cu superficialitate a acestei discipline conduce la deteriorarea stării de sănătăte a copiilor şi tinerilor si punerii in pericol pe toate planurile viitorul acestei natiuni.


Consecinţele acestei stări de fapt înseamnă cheltuirea de fonduri financiare imense pentru tratarea unor boli care au ca sursă sedentarismul, alimentaţia haotică şi pe alocuri insuficientă, etc., care sunt de fapt adevaratele pericole reale pentru naţiunea noastră.

Sistemul de sănătate în România înseamnă de fapt BOALA, aceasta fiind principala ocupaţie a sistemului – tratarea bolilor, ceea ce ne-ar îndreptăţi să schimbăm denumirea Ministerului Sănătăţii în Ministerul Bolii.

România nu are o strategie naţională asumata pe termen mediu şi lung în domeniul sportului.
Avem un Minister al Tineretului şi Sportului. Transformările din Minister in Agenţie, apoi in Autoritate si revenirea la Minister, tendinţa de a-l defini ca simplu departament subliniază pe de o parte “importanţa” redusă care se acordă fenomenului sportiv, dar mai ales neputinţa sistemului şi lipsa de viziune referitoare la acest important aspect.

Slaba colaborare între:
• cele 74 de federaţii naţionale sportive;
• Comitetul Olimpic Sportiv Român;
• Federaţia Sportului Şcolar si Universitar;
denotă lipsa de profesionalism si dezorientarea structurile sportive din ţara noastra.

Aveam (conform Raportului de Audit al Performantei Sportive, intocmit de Curtea de Conturi) in 2013 in Romania, 417 organizatii sportive persoane juridice de drept public, din care:

– 276 de structuri/cluburi subordonate administratiei publice centrale, astfel:
• 48 in subordinea MTS;
• 220 in subordinea MENCS (70 Cluburi Sportive Scolare, 89 Licee cu Program Sportiv, 35 Palate ale Copiilor/Cluburi Elevi, 28 Cluburi Sportive Universitare);
• 8 in subordinea altor ministere.
– 141 de structuri/cluburi subordonate administratiei publice locale;
– 69 de structuri sportive societati pe actiuni, persoane juridice;
– 3 843 de structuri/cluburi sportive private.
*date extrase din sursa Raport Curte de Conturi 2013
In cadrul federatiilor sportive nationale, regasim:
tabel_nr sportivi 2012_2014
Sursa: Raport anual INS. *Procent din total populatie
Numarul mic de sportivi legitimati arata pe de o parte proasta organizare a sistemului si imposibilitatea de a ‘’accesa’’ masa critica, dar mai ales ineficienta cu care sunt cheltuite bugetele. Numarul de sportivi este intr-un continuu regres. Raportat la numarul de elevi si studenti (aproximativ 3.2 milioane elevi si 0.5 milioane studenti) la celelalte segmente de populatie pana la 19 milioane de locuitori cat are Romania, identificam un procent de 1.3% din total populatie care sunt sportivi legitimati, ceea ce inseamna foarte putin. Din aceasta cauza, starea generala de sanatate a natiunii se deterioreaza, indicii de mortalitate cresc, bugetele alocate tratarii bolii si nu sanatatii, sunt mari si vor creste alarmant.

La baza numarului mic de practicanti/sportivi legitimati regasim si motivul principal pentru care evenimentul sportiv nu mai este un spectacol in sine, arenele sportive sunt goale, serviciile adiacente sunt limitate cantitativ si calitativ, industria sportului in Romania este inexistenta.

In tabelul de mai jos avem cifre defalcate pentru 6 federatii sportive, nu luate intamplator ci avand ca motivatie pretentiile pe care acestea le emit.
Totodata trebuie remarcata, diferenta imensa dintre fotbal si celelalte ramuri sportive. Daca in Romania avem aproximativ ½ din totalul numarului de sportivi legitimati, cifra fiind de aproximativ 120.000, ei bine federatiile de fotbal din Germania, Franta, Anglia, Spania depasesc câteva milioane de legitimati. Tintele statelor europene sunt de 40% populatie activa practicanta de activitati sportive si intre 25-30% sportivi legitimati. Nu intamplator, bugetele acestor state alocate sportului sunt impresionante dar si contributia la PIB este pe masura (in Germania 7% din PIB este data de industria sportului).

Tabel_nr total sportivi 2012 2014
Sursa: Raport anual INS

Pe fondul unor bugete din ce în ce mai mici, politizarea excesivă împreună cu epurarea sistemului au condus la:

• situaţia în care puţinele cadre de specialitate care mai reprezentau un nucleu de profesionişti au plecat sau au fost excluse din fostul minister;
• crearea, începând cu 1990, a unei mari prăpăstii între sportul şcolar/universitar şi sportul de performanţă (acesta din urmă fiind considerat una din verigile-cheie ale strategiei noastre pentru următorii 24 de ani).

Din păcate pentru perspectiva unei reale evoluţii în bine a situaţiei descrise mai sus, problemele grave ale sportului nu pot fi rezolvate cu amatorismul aşa-zişilor “specialişti” de conjunctură.
În 2004, miniştrii europeni cu portofolii în domeniul sportului au adoptat o ordine de zi prin care sunt definite temele prioritare de discuţie între statele membre cu privire la sport. Aceste teme fac parte integrantă din Carta Albă a Sportului European (Lisabona, 2005) şi ele ar fi trebuit puse pe agenda de zi a Comisiilor din Parlamentul României, urmând ca ulterior să fie iniţiate pachete de legi pentru materializarea lor.
UE recomandă şi stabileşte prin Carta Alba a Sportului modul de cooperare la nivelul Uniunii pe tema sportului între statele membre, dar şi faptul că această cooperare va trebui să se desfăşoare în cadrul unor reuniuni ministeriale informale, precum şi la nivelul administrativ, prin intermediul reuniunilor la care participă directorii responsabili de domeniul sportiv.
Statul român face abstracţie de aceste indicaţii.
Dezbaterea politică pe tema sportului în Europa acordă o importanţă considerabilă aşa-numitului „model sportiv european”. Totodată, urmare a faptului că anumite valori şi tradiţii ale sportului au dreptul de a fi promovate, pe fondul diversităţii şi complexităţii structurilor sportive din ţara noastră, considerăm că este imperios necesară definirea unui sistem stabil şi de lungă durată de organizare a acestuia.

Scopul acestui sistem este de a identifica şi stabili coordonatele organizatorice în baza unui set comun de principii de bună guvernare în sport precum transparenţa, democraţia, responsabilitatea şi reprezentarea factorilor implicaţi (asociaţii, federaţii, sportivi, cluburi, ligi, suporteri etc.).
Luând ca exemplu oraşul Bucureşti, oraşul cu cel mai mare buget administrativ din ţară, am avut în 2015:
• 638 de secţii (cluburi sportive);
• 27.459 de sportivi legitimaţi (în 1995, numărul acestora era de 45.958);
• 1.233 de antrenori;
• 835 de instructori;
• 1044 de arbitri.

Regresul suferit la numărul de sportivi legitimaţi are următoarele cauze:
• lipsa programelor de educaţie privind promovarea mişcării şi a sportului cu beneficiile sale;
• lipsa programelor de alimentaţie sănătoasă cu avantajele ei;
• lipsa programelor de promovare a naturii şi a îngrijirii spaţiilor verzi ca zone urbane speciale absolut necesare dezvoltării sportului şi agrementului în Capitală;
• efectele nocive ale sedentarismului, ale consumului de alcool şi a substanţelor interzise etc.;
• existenţa unor baze sportive din ce în ce mai puţine ca număr şi neîngrijite;
• alocarea unui număr foarte mic de ore de educaţie fizică şi sport în programa şcolară;
• inexistenţa unui Liceu cu Program Sportiv la nivel de fiecare Sector administrative al municipiului Bucuresti cu o populatie de aproximativ 2 milioane de locuitori, ci doar a unor clase pe disciplina sportiva sau clase-mozaic in unele licee şi a 7 Cluburi Sportive Şcolare, a căror infrastructură este într-o precara si insuficienta şi care au o finanţare aproape de limita subzistenţei;
• existenţa unui număr tot mai mic de cadre didactice bine pregătite profesional şi dedicate;
• slaba, aproape inexistenta finanţare în sport;
• lipsa motivatiei atat din partea cadrelor didactice si a tehnicienilor dar si din partea elevilor/studentilor care nu se regasesc intr-un sistem in care educatia fizica si sportul nu au un statut important ca o componenta a educatiei generale, nu este un sistem competitiv care sa imbunatateasca un portofoliu cerut intr-o treapta educationala superioara;

Reorganizarea sportului in Romania reprezinta o necesitate imediata!

In 2016 tara noastra trebuie sa inceapa sa se gandeasca serios la o strategie nationala de dezvoltare a sistemelor sport si tineret ca urmare a rezultatelor nefaste ale sedentarismului, alimentatiei haotice, etc. Lipsa rezultatelor sportive la competitiile internationale nu reprezinta o mare pierdere cat mai ales modificarea indicilor de mortalitate si a starii generale de sanatate a natiunii in cifre si indicatori negativi.

Performanta economica a unei natiuni este direct proportionala cu nivelul de educatie si starea generala de sanatate. Mai mult ca oricand, tara noastra trebuie sa demareze un proiect national de reorganizare a sportului si de consolidare a ceea ce in alte state este denumita ca o industrie consolidata a sportului.

Reclame

4 Responses to Sportul şi organizarea lui în România

  1. Manea Adrian spune:

    Toate sistemele din Romania sunt la fel ca sportul.Rezolvarea este una simmpla;.SA NU SE MAI FURE!!!! Pardon! Nu e simplu deloc!!!

  2. Dan Masca spune:

    Daaca tot dati exemplu european as dori sa imi spuneti in ce tara exista aberatia de sistem mentinut dupa 1989?
    In ce tara MAI si MApN au stadioane in capitala tarii si cluburi sportive, care concureaza privatii? Culmea aceste cluburi sportive ale statului sunt finantate din banii privatilor, care alimenteaza bugetul, printre ei fiind antrenori, sponsori, parinti, care nu au cum sa faca performanta si sport de masa, daca statul ii concureaza neloial.
    Statul nu poate fi concurent si finantator si arbitru prin propriile cluburi, bugete etc.

    Analiza dvs. este incompleta si se vede ca nu stiti cam care sunt regulile fair playului si mai ales nu aveti nici un studiu comparativ prin care sa vedeti ca in vest nu isi permite primaria sa aiba propriile cluburi finantate in defavoarea altora.
    De aceea suntem unde suntem.
    Unde credeti ca in UE exista cluburi de fotbal finantate de primarie in defavoarea altora din comunitate, care fac tot fotbal. exemple : CSMS Iasi, ASa2013, Voluntari, Chiajna etc.

    Sa nu mai vorbim de Bucuresti cu al lui CSM Bucuresti, adica o mizerie lipsa de orice urma de respect, fair play, deoarece concureaza neloiala alte cluburi atit prin accesul la baza sportiva publica, adica a tuturor celor din comunuitate, are acces la sume de bani mari, tot din banii altor privati, dar dati de primarie doar unora.

    La fel si in cazurile CS dinamo sau CS Steaua.
    La fel si in cazurile LPS sau CS urile din subordinea MTS urilor.

    Problema este una singura: legile proaste, unice, originala romanesti.
    Aceste legi proaste au efecte proaste.
    Cind o sa fie ca in vest, adica sanse egale, adica sport facut in toate scolile atit inainte de masa, dar si dupa masa si nu doar in aiuristicule licee cu program sportiv, cind o sa avem acces egal la baza sportiva toti cei din comunitate, cind primaria si mts ul se ocupa doar de instrastructura si regulamente si nu o sa concureze neloial privatii, atunci incepem sa avem sport.
    Pina atunci avem mizeria si saracie, efecte ale acestor legi si reguli proaste.

    • Cred ca va referiti la sisteme mentinute dupa 1989 in statele foste socialiste?
      Ei bine, cam toate fostele state socialiste au sportul structurat pe sistemele vechi. Cele functionale se vad de la o posta!
      De departe Rusia conduce detasat. Investesc in infrastructura, au si performante, se bate cu siguranta la podiumul puterilor sportive in lume. Vad Polonia, Cehia si chiar Serbia, nemaivorbind de Ungaria ca sisteme functionale.
      Da. Este adevarat ca nu le putem sti pe toate dar ne documentam.
      Din ce stiu eu, multe state europene finanteaza sportul, atat cel de masa cat si cel de performanta. Cel mai bun exemplu este Anglia dupa parerea mea. Investitiile in infrastructura dar mai ales in activitate incepand cu anul 2003 sunt fantastice. Nu intamplator au organizat Olimpiada din 2012 si au obtinut rezultatele pe care le-au obtinut.
      In Danemarca, cluburile au deasemenea finantare din bani publici. Cei de la fotbal respecta regula UEFA cu o implicare de pana la 49% a banilor publici in club. La Brondby banii cei mai multi de la bugetul local se duc la academia de fotbal care este organizata separat fata de clubul de seniori. Au peste 850 de juniori si aproximativ 60 de terenuri. Toate finantate si intretinute de catre municipalitate. Bordeaux/Franta, este deasemenea un bun exemplu in care municipalitatea se implica activ si substantial financiar. Au la marginea orasului, chiar langa noul stadion de 80.000 de locuri o superbaza sportiva construita pe o fosta mlastina. 25 de terenuri mari de fotbal, toate cu nocturna, foarte bine ingrijite, dintre ele 2 sintetice restul de iarba naturala! Proprietar primaria Bordeaux! Administrator primaria Bordeaux! Vrei sa joci fotbal, suni si faci programare! Nu platesti nimic ziua, doar energia electrica in nocturna. Cine joaca in afara de echipele de club de juniori!? Cine vrea!
      Clubul Bordeaux are o proprietate de 11 ha intr-o zona superba de padure langa Bordeaux, donata imediat dupa cel de al doilea razboi mondial de catre un iubitor de fotbal. Au 9 terenuri de fotbal, hotel, un castel sediul clubului, sala de forta, recuperare, etc. Vechiul stadion era neincapator. Cine a construit noul stadion unde va fi organizata si o grupa CE din acest an? Municipalitatea Bordeaux!
      Tot din cate stiu eu, Barcelona si Real Madrid si multe cluburi din Spania au ca participatiune si finantare si administratiile locale/primariile.
      Da este adevarat ca politicul respecta indicatiile Cartei Albe Europene in Sport si nu se implica la nivel decizional in managementul cluburilor.
      La Tg Mures din cate stiu eu clubul de fotbal este finantat de catre municipalitate, echipa de handbal la fel, cea de volei feminin si baschet masculin primesc si ei bani publici.
      Va inteleg frustrarea si va admir eforturile pe care le faceti cu clubul juvenil. Asta nu inseamna ca trebuie sa aruncam cu vorbe…!?
      Voi posta in curand o analiza a banilor investiti in sportul romanesc in ultimii ani, bugete raportate la PIB si numar de sectii/sportivi/antrenori pentru cateva ramuri de sport mai importanate din Romania.
      Daca maine ar fi stopata finantarea din bani publici a sportului romanesc ar fi cea mai mare greseala.
      Trebuie investiti bani in infrastructura si activitate, investitii mai ales la nivel de copii si juniori, create parghii pentru mediul privat sa se implice activ si transferata sarcina financiar in 3-4 ani de pe umerii statului pe cel al privatului.
      Nu ma pricep la sport! Dar altceva nu stiu sa fac mai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: